Exercitiul dialogului sau cum comunicam?

Oamenii simt nevoia sa comunice, sa interactioneze, sa socializeze, sa se informeze pentru a afla cat mai multe lucruri noi. Intrebarea care se naste este de ce comunicam, si mai mult decat atat, cum comunicam?

Cum vorbim cu prieteni, colegi pentru a afla cat mai multe? Atunci cand ne adresam injurii, de exemplu, comunicam eficient? Intrebari la care imi permit sa raspund afirmativ. Chiar daca ne injuram sau ne vorbim urat, consider ca realizam o comunicare eficienta. Aflam CEVA despre CELALALT, si vom sti apoi cum sa vorbim si cum sa ne comprtam cu CELALALT.

La ce e bun dialogul? Dialogul este si el o forma de comunicare, care ajuta oamenii sa se descopere unul pe celalalt mult mai usor. Intrebarile fac parte din dialog. Gasesc a fi foarte greu pentru unii sa puna intrebari. Intrebari reusite si motivate. Ganditi-va de cate ori ati asistat la o conferinta sau o prelegere sau la o discutie si la un moment dat vi s-a cerut sa pune-ti o intrebare. Va fost greu? Eu recunosc ca de multe ori mi-a fost foarte greu sa ofer intrebari pertinente si obiective. Sau sa nu mai vorbim de raspunsuri. Cum raspundem la intrebari? Cum ne gasim argumentele? Cand raspundem si cand tacem, pentru ca si tacerea este un raspuns, uneori chiar cel mai bun.

Toate aceste lucruri aparent extrem de simple, sunt insa foarte complicate si destul de greu de gestionat asa cum trebuie. Ideea de baza insa, este aceea ca oamenii comunica, comunica mult, unii bine alti prost, sau chiar dezatruos. Si intr-o situatie si in cealalta totusi exista comunicare si deasemenea oamenii invata si afla lucruri noi, mai mult sau mai putin folositoare pentru ei. Este foarte important pentru dezvoltarea noastre personala, si implicit a intregii societati, cum comunicam, cum dialogam si cat de mult reusim sa ne implicam intr-un proces de comunicare, care sa fie intradevar eficient.

Societate romanesaca cred ca ar trebui sa mai lucreze la asta, pentru ca si procesele de comunicare, trebuie sa cunoasca limitele permisivitatii, ca sa fie intradevar eficienta. Fratilor... trebuie sa comunicam si sa socializam din ce in ce mai des, in medii cat mai diferite si cat mai complexe ( asa cum sunt blogurile de exemplu:D).

Pana la articolul urmator ... s-auzim numai de bine!

Blogul nostru cel de toate zilele...

Astazi am revazut un vechi amic, care e plecat de cativa ani buni in Marea Britanie, acolo unde dezvolta o afacere in domeniul fizicii moleculare. Marian, caci asa il cheama pe vechiul meu amic, incearca de vreo 3 ani sa dea de mine, dar nu a reusit pana acum vreo 5 luni cand a dat un search pe google si mi-a gasit blogul, pe care a inceput sa il citeasca zilnic. Din vorba in vorba m-a intrebat ce este blogul si de ce au oamenii blog in Romania? I-am zis ca o sa ii raspund tot pe blog la aceasta intrebare, asa ca iacata-ma incercand sa ofer un raspuns cat mai plauzibil ( poate ma ajutati si voi). Ce este blogul?

In Romania a aparut acuma cativa ani un nou tip de comunicare si anume jurnalul on-line sau blogul -denumirea clasica, arhi-cunoscuta. Acest fenomen a cunoscut o dezvoltare spectaculoasa in ultimul timp, multi bloggeri facand chiar o meserie din acest mijloc de comunicare.

Blogul este o forma de comunicare on-line, care iti ofera deseori o libertate maxima de expimare.
In acest moment probabil in toata lumea la fiecare secunda se naste un nou blog, sau noi articole care de care mai interesante. Oamenii doresc sa comunice cat mai mult in aceasta epoca a vitezei luminii, sa afle si sa cunoasca cat mai multe informatii cu privire la tot ceea ce ne inconjoara. Blogul ofera o astfel de posibilitate pentru toti cei care acceseaza astfel de mijloace de informare. Unele bloguri au chiar un trafic mai mare decat ale unor ziare locale. In acelasi timp blogul - fiind si un mijloc inedit de socializare si chiar cunoastere inter-etnica (de ce nu?) a reusit cu timpul sa formeze mici comunitati, destul de solide, care se intalnesc deseori, discuta, fac tot felul de actiuni sociale etc. . Foarte multi bloggeri tind sa creada ca acest mijloc de comunicare, va deveni a cincea putere in stat, dupa mass-media. Nu trebuie sa exageram, dar de ce nu?... poate vom avea un viitor deputat sau senator care inainte a fost blogger. Mai ales acum cu uninominalul. Politicieni care au devenit peste noapte bloggeri avem destui, dar bloggeri care sa devina peste noapte politicieni nu avem niciunul. Cred ca ar fi momentul:D!

Eh ... camarade...in linii generale cam asta inseamna ceea ce noi numim blog. Sper sa iti fie de folos raspunsul meu. Poate o sa iti faci si tu un blog ca sa ma tii la curent cu actiunile de zi cu zi pe care le intreprinzi.

Pana la articolul urmator ... s-auzim numai de bine!

Atitudine prezidentiala...

"Cand te vad in costum la inundatii imi vine sa te dau de pamant!". Aceasta este una din afirmatiile presedintelui Traian Basescu facuta de acesta la adresa unui oficial al unei comune afectate de inundatii. Foarte interesanta atitudinea presedintelui. Va invit sa vizionati filmuletul.

Later edit: Eu nu vreau sa scot in evidenta nicio valenta fie ea negativa sau pozitiva a presedintelui. E doar o remarca.

Inundatiile politizate

In ultimele zile inundatiile au facut ravagii in unele localitati din nord, nord-estul Romaniei. Canalele de stiri mediatizeaza aceste evenimente nefaste si felul in care autoritatile incearca sa rezolve problemele acelor oameni ramasfi fara locuinta sau fara roadele muncii de o viata.

Surprinzator, tot autoritatile care bineinteles sunt controlate si conduse politic gasesc aceste dezastre ale naturii un subiect foarte bun de campanie electorala. Astfel politicienii din opozitie incearca sa arunce vina pe cei aflati la guvernare, iar cei aflati la guvernare considera ca nu exista nicio problema si ca lucrurile sunt sub control. Foarte interesant acest mod de a putea politiza pana si inundatiile, care au distrus sufletele unor oameni. Se aproprie o noua campanie electorala, deci se poate profita de orice de acum inainte pentru a mediatiza un om politic sau un partid.

Personal cred ca este un lucru cumplit, si dureros ca si atunci cand niste oameni nevinovati sunt in suferinta, autoritatile sa dea dovada de neintelegere, si de necolaborare si sa persiste in continuare in lupta politica de ultima speta. "Eterna si fascinanta " clasa politica din Romania. Asta am ales, de asta avem parte.

Pana la articolul urmator ... s-auzim numai de bine!

Primar pe hi5...

In aceasta seara vreau sa scriu despre primarul proaspat reales al Constantei, Radu Mazare. Mai nou, am aflat ca domnul Mazare are cont pe hi5, acolo unde a postat foarte multe fotografii care il surprindeau pe controversatul primar in diferite ipostaze.

Marea majoritate a oamenilor, cunosc spiritul exotic al primarului constantean, care detine tot felul de automobile de epoca, sau de colectie, si tot timpul cand are ocazia practica tot felul de sporturi extreme. Cu toate acestea Radu Mazare este la al treilea mandat la Primaria Constanta. Constantenii il iubesc asa cum este pe Radu Mazare, chiar daca acesta este considerat ca fiind excentric, exotic, "golanas" sau mai stiu eu cum. In acelasi timp Radu are grija de prosperul oras, si se preocupa de el ajutand in aceeasi masura si pe cei batrani si pe cei tineri prin iesirile populiste pe care le are uneori prin orasul de la malul marii.

Totodata Radu Mazare declara la un moment dat ca este un inflacarat al internetului si al discutiilor pe messenger. Foarte interesant! Cu tot cu hi5, si cu blog, si cu ID de mess, si cu disctuii virtuale Radu Mazare cred ca o sa mai ramana primarul Constantei inca vreo 8 ani, indiferent de formatiunea politica din care va face parte. Radu Mazare este un model atipic de primar, si probabil asa va ramane tot timpul

Pana la articolul urmator ... s-auzim numai de bine!

Tribut frumoasei studentii la Cuza

Ma uitam cu placere la filmuletul facut de Cosmin despre admiterea la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi. Ascultand frumoasele comentarii facute atat de Cosmin, cat si de unele cadre didactice, am inceput sa ma gandesc ca si proaspat absolvent, la ce a insemnat pentru mine prima universitate din Romania. O sa imi exprim astfel cateva idei in acest sens.

Cand am ajuns prima oara in Iasi, incercand sa imi dau seama despre ceea ce inseamna studentie, si mai cu seama "studentia la Cuza", am ramas profund impresionat si emotionat de ceea ce vedeam si simteam in jurul meu. Imi aduc aminte cu drag de primul curs pe bancile amfiteatrului II.8 al Facultatii de Filosofie. Era un curs de logica si interpretare, pe care il sustinea cu mult pathos domnul profesor Ceausu.

Ma simteam inconjurat peste tot de un spirit academic, tineresc, un spirit de libertate pe care cu greu il voi uita. Pentru mine universitatea aceasta a fost ca o a doua familie, din sanul careia nu am plecat si nu o sa plec probabil niciodata, chiar daca sunt proaspat absolvent al studiilor de licenta. Universitatea m-a invatat sa iubesc, sa admir, sa pretuiesc, sa traiesc, si sa simt gustul vietii din plin.

Imi aduc cu drag aminte cand in primul an de facultate incercam sa descopar buchiile filosofiei si alte stiintei politicului, alaturi de minunatii mei colegi, impreuna cu care m-am distrat, am ras, am plans, am trecut prin sesiuni de examene. Aproximativ majoritatea lucrurilor frumoase din viata mea se leaga intr-un fel sau altul de faptul ca am fost "student la Cuza".

Aceasta universitate m-a fascinat in mod constant pe tot parcursul vietii mele de student, si totodata mi-a influentat pozitiv trairile si fiintarea mea pe acest pamant. Voi ramane recunoscator pe viata acestei minunate universitati de care imi voi aminti cu imensa dragoste. Daca ar fi sa pot opri timpul in loc l-as opri la vremea studentiei mele, care ce-i drept inca nu s-a terminat, dar a luat o alta forma.

As incheia aceasta trecere scurta in revista a amintirilor legate de studentia mea, afirmand ca a fi student la Cuza este cea mai importanta traire, traire pe care cu greu o poti uita sau neglija.

Studenti de cumetrie...

In ultimele saptamani am fost prins in febra admiterii la masterat si la studiile de licenta. Mare mi-a fost mirarea atunci cand am vazut cat de mare este "gradina Domnului" si cat de multi studenti sau viitori studenti au "sarit gardul".

Este drept ca in Romania de astazi, precum in aproximativ toata Europa, universitatile nu mai sunt unele elitiste ( cu exceptia catorva din Marea Britanie si a institutelor de cercetare specializate ), ci sunt universitati de masa, sau fabrici de bani ce au la baza diverse inginerii financiare. Cu toate acestea calitatea invatamantului, nu poate fi considerata proasta. Este o calitate care asigura unora macar un fundament atat teoretic cat si parctic care sa iti permita sa incerci macar sa te descuri in viata dupa ce termini o facultate. Cu toate acestea pentru mine apare o mare dilema. Cum este posibil ca unii absolventi sa nu stie ce fel de studii au terminat. De licenta, sau de master? Aici intervine mirarea de care vorbeam la inceputul articolului.

Intrebare pusa unui absolvent : Ce fel de studii ati terminat? De licenta, sau de master?
Raspunsul absolventului : Eu am terminat facultatea!!!Ce sunt alea studii de licenta???

Am ramas fara cuvinte! Cum poti sa termini 3 sau 4 ani de studii universitate si sa nu stii ca ai facut studii de licenta??? Mie mi se pare penibil! E catastrofal! Pentru ce ai mai batut bancile facultatii ( daca intradevar le-ai batut ) pana acum? La ce s-au chinuit ( sau nu ) parintii tai, ca sa te tina pe tine in facultate si tu sa nu stii ce fel de studii ai terminat? Intrebari care te lasa fara replica!

O alta situatie, pe care am avut ocazia sa o intalnesc atunci cand am pus o intrebare unei tinere eleve, proaspat trecuta de BAC.

Intrebarea : Buna! La ce facultate te-ai inscris?
Raspuns : La Relatii Internationale si Studii Europene (RISE) si la Biologie!
Intrebare again: Da de ce te-ai inscris la aceste doua, pentru ca domeniile sunt cam diferite???
Raspuns: Poi...imi place la RISE.
Intrebare: De ce crezi ca iti place? Stii ce se studiaza?
Raspuns: Nu dar dupa nume suna foarte frumos si cred ca e de viitor.
Intrebare: Si la Biologie?
Raspuns: Nu stiu, ca sa fiu sigura ca intru undeva!

Oke! Se pare deci ca avem o problema! Ceva nu se leaga! Atata timp cat te inscrii la o facultate la care habar nu ai ce se studiaza, dar vrei sa o faci doar pentru ca are un nume frumos si crezi ca e de viitor, nu cred ca este tocmai un lucru bun pentru societatea romaneasca, ca sa nu mai vorbim despre sistemul de invatamant.

Insa mai dur este ca, personal cred ca acesta este doar inceputul. In scurt timp, vom ramane si fara acesti oameni usor "dezorientati", pentru ca probabil majoritatea dintre ei vor prefera sa mearga la studiu in straintate, pentru ca sunt cam aceleasi preturi de scolarizare. Unde vom ajunge cu toate acestea? Este o intrebare la care sincer sa fiu nu gasesc niciun raspuns valid in acest moment!

Pana la articolul urmator...s-auzim numai de bine!