O buna parte din mediul academic din România se întreabă deseori dacă România are o tradiţie culturală desăvârşită şi în acelaşi timp consistentă. Răspunsurile sunt diverse. Pe de o parte unii consideră că există un fenomen cultural bine înrădăcinat în societatea noastră, pe de altă parte sunt unii care consideră că în România încă se suferă la acest capitol.
Cred că problema este una de fond şi de metodă. După ce comunismul a avut o deosebită atenţie şi grijă să aresteze elita culturală şi a izgonit orice formă liberă de exprimare culturală şi inteligenţă nesupusă 'maşinăriei de partid comuniste', este greu să vorbim despre o tradiţie culturală consistentă în scumpa noastră ţară. Consider însă, că putem lesne vorbi de o cultură atipică, deloc originală sau originară, cu multe influenţe occidentale nefaste pe alocuri(nu trebuie să exagerăm). În România capitalismul a adus pe lângă lucrurile bune şi foarte multe influenţe negative, care au distrus şi ce a mai rămas din sensibila noastră cultură.
O societate cu o cultură reală presupune şi un dialog socio-cultural efervescent şi extrem de activ. În România, la acest capitol lucrurile se mişcă foarte greu. Să ne gândim la câte lansări de carte participă în medie românii în 6 luni, sau la câte spectacole de teatru, operă, operetă se duc românii?
Cu toate acesta avem o formă de dialog cultural (încântat fiind de acest lucru) prin revistele şi emisiunile unor persoane deosebite din România. Mă refer aici la revistele gen Idei în Dialog, Dilema veche, Academia Caţavencu, Observator Cultural, Revista 22 sau Sfera Politicii sau emisiuni (puţine ce-i drept) ca Parte de carte, Omul care aduce cartea etc. În rest avem parte de o cultură care 'imbecilizează' minţile românilor. Avem parte de mult mai multe emisiuni şi reviste care scot în evidenţă 'maeştrii manelelor' sau V.I.P.-urile de pe plaiurile autohtone şi interesanta şi agasanta lor rutină din viaţa de zi cu zi.
De ce avem parte de lucrurile acestea? Asta vor întradevăr românii? Acesta este nivelul nostru cultural? De ce nu sunt scoase în evidenţă adevăratele valori autohtone, adevărata cultură? Sunt convins că răspunsurile sunt la fel de multe, la fel ca şi vasta şi felurita cutură românească. De aceea o să vă las pe voi să trageţi concluziile.
Până la articolul următor ... s-auzim numai de bine!
Cred că problema este una de fond şi de metodă. După ce comunismul a avut o deosebită atenţie şi grijă să aresteze elita culturală şi a izgonit orice formă liberă de exprimare culturală şi inteligenţă nesupusă 'maşinăriei de partid comuniste', este greu să vorbim despre o tradiţie culturală consistentă în scumpa noastră ţară. Consider însă, că putem lesne vorbi de o cultură atipică, deloc originală sau originară, cu multe influenţe occidentale nefaste pe alocuri(nu trebuie să exagerăm). În România capitalismul a adus pe lângă lucrurile bune şi foarte multe influenţe negative, care au distrus şi ce a mai rămas din sensibila noastră cultură.
O societate cu o cultură reală presupune şi un dialog socio-cultural efervescent şi extrem de activ. În România, la acest capitol lucrurile se mişcă foarte greu. Să ne gândim la câte lansări de carte participă în medie românii în 6 luni, sau la câte spectacole de teatru, operă, operetă se duc românii?
Cu toate acesta avem o formă de dialog cultural (încântat fiind de acest lucru) prin revistele şi emisiunile unor persoane deosebite din România. Mă refer aici la revistele gen Idei în Dialog, Dilema veche, Academia Caţavencu, Observator Cultural, Revista 22 sau Sfera Politicii sau emisiuni (puţine ce-i drept) ca Parte de carte, Omul care aduce cartea etc. În rest avem parte de o cultură care 'imbecilizează' minţile românilor. Avem parte de mult mai multe emisiuni şi reviste care scot în evidenţă 'maeştrii manelelor' sau V.I.P.-urile de pe plaiurile autohtone şi interesanta şi agasanta lor rutină din viaţa de zi cu zi.
De ce avem parte de lucrurile acestea? Asta vor întradevăr românii? Acesta este nivelul nostru cultural? De ce nu sunt scoase în evidenţă adevăratele valori autohtone, adevărata cultură? Sunt convins că răspunsurile sunt la fel de multe, la fel ca şi vasta şi felurita cutură românească. De aceea o să vă las pe voi să trageţi concluziile.
Până la articolul următor ... s-auzim numai de bine!
No comments:
Post a Comment