24 January 2008

Ziua Unirii la Iaşi

Pe 24 ianuarie românii sărbătoresc Ziua Unirii. O zi istorică pentru toţi românii pentru că, la 24 ianuarie 1859, România a devenit stat suveran şi independent. Primul domnitor a fost Alexandru Ioan Cuza numit iniţial la Iaşi, după care la Bucureşti. Aşadar, în fiecare an la Iaşi pe 24 ianuarie are loc ceremonialul pentru sărbătorirea unirii principatelor.

Anul acesta foarte multe personalităţi politice au ales Iaşul pentru a sărbători marea unire. Au venit la Iaşi oameni politici precum preşedintele României, Traian Băsescu, premierul Călin-Popescu Tăriceanu, Ion Iliescu, preşedintele Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, Cirstian Adomniţei(ministrul Educaţiei şi Cercetării), Varujan Vosganian(ministrul Economiei şi Finanţelor), Mircea Geoană(presedintele PSD) şi mulţi alţi oameni politici, europarlamentari, primarul Nichita, fostul primar Simirad, consilieri locali, judeţeni etc. .

Mulţimea adunată în faţa Hotelului Traina, acolo unde era tribuna de unde vorbeau mai marii "dregători" ai patriei, era împărţită, în funcţie de coloratura politică, şi acţionau în spirit de turmă, fără conştiinţă individuală, ci colectivă. Astfel dacă vorbea cineva de la PSD, toţi, mai puţin susţinătorii acestui partid, începeau "uralele" de stadion(înjurături, fluierături, tot felul de "omagii" aduse celui ce ţinea discursul). Când vorbea altcineva de o altă coloratură politică, situaţia era reciprocă (susţinătorii aplaudau, erau în extaz, restul zbierau si fluierau cât ii ţineau plămânii).

Nici discursurile politice nu au fost prea de seamă. Astfel, Traian Băsescu : discurs monoton, in care a prezentat aspecte din istorie, dar a facut referiri numeroase şi la viitorul ţării, şi la reormele administrative etc., Călin Popescu Tăriceanu :discurs plictisitor de-a dreptul, nicio inflexiune a vocii; destul de şters. Primarul Nichita a făcut mai mult istorie, şi a avut un mesaj demn de campanie electorală (măcar in momentele astea ar fi trebuit să se facă abstracţie de politică, dar in fine...).

Lumea habar nu avea ce se întâmplă. Mulţimea, plebea a primit indicaţii straşnice: când vorbeşte ala al nostru aplaudaţi, cand nu ....huiduiţi, urlaţi.

Totul s-a terminat cu oficierea unei slujbe religioase, defilarea catorva detaşamente militare, depunerea de coroane şi la final Hora Unirii.

Să vedem la anul ce o mai fi, şi până atunci, şi până la articolul următor ... s-auzim numai de bine.

2 comments:

ines said...

Emotionant:)

Anonymous said...

Colega,din moment ce ai scris despre Ziua Unirii,ai uitat sa mentionezi un lucru foarte important-Infratirea Iasului cu orasul Chisinau,capitala Basarabiei"(sa zicem ca te grabeai si nu ai avut timp sa scrii :))Nomai bine si tine-o tot asa.Papap