A trecut ceva timp de cand am participat la preselectiile pentru Olimpiadele Comunicarii si din pacate nu ne-am calificat in finala. Am luat totul ca pe o experienta placuta, utila si constructiva pentru mine, dupa cum am mai zis si in alte randuri.
Am incercat sa imi continui activitatile de zi cu zi fara a ma mai gandi la ceea ce s-a intamplat la Olimpiade, cu gandul, totusi, de a participa si anul viitor.
Ieri insa, am gasit in buzunarul pantalonilor mei o hartie, o simpla hartie, care mi-a adus in memorie tot ceea ce am trait in momentul prezentarii din fata juriului si tot ce am trait in momentele cand, impreuna cu echipa mea am muncit, am glumit, ne-am distrat, am pus idei cap la cap, ne-am gandit la printuri, brosuri, spoturi radio, spoturi TV, concepte creative! Mi-au revenit vii, deodata toate zambetele, fotografiile, momentele de tensiune, glumitele, iesirile la suc impreuna, orele de munca in care stateam in cerc si incercam sa facem brainstorming-uri … poate poate o iesi ceva! Si chiar daca nu ne-am calificat, a iesit! A iesit o fructuoasa munca de echipa, o frumoasa prietenie, si o folositoare experienta ce sigur ma va ajuta si ne va ajuta (daca ma refer la intreaga echipa).
Personal, m-am simtit foarte bine in acel moment in care am gasit hartia respectiva, pentru ca pe ea erau niste idei pe care le-am creionat inainte de preselectii, sip e care trebuia sa le prezint juriului. Mi-aduc aminte ca acele randuri le-am scris atunci cand stateam pe o banca din curtea Centrului Metropolitan pentru Tineret, alaturi de Ines, Oana, Anca si Ana, facand o ultima repetitie si savurand o tigara (din alte multe altele pe care le-am mai savurat si le savurez in continuare :) ).
Nu am sa regret niciodata faptul ca am participat la Olimpiadele Comunicarii! Cred ca am avut de castigat fiecare, chiar daca nu am ajuns mai departe in finala, dar poate, cine stie, echipa Funky Ties va da lovitura anul care vine :D.
Hartia am pus-o la loc de cinste printre lucrurile ce le-am agonisit pana acum (diplome, atestate, etc. ), si probabil, de-acum inainte tot timpul cand o sa vreau sa imi aduc aminte ce clipe minunate am trait particfipand la Olimpiadele Comunicarii, o sa ma uit cu placere la ea!
Probabil ca unii dintre cei ce o sa citeasca acest articol o sa il catalogheze ca fiind unul foarte ciudat si fara rost! Oricum nu ma intereseaza ce zic altii in aceasta privinta pentru ca eu stiu ce am simtit :P !
Tot respectul pentru cei care stiu sa pretuiasca clipele minunate de care au avut parte, si pana la articolul urmator … s-auzim numai de bine!
P.S. : Imi cer scuze, ca din motive tehnice nu se intelege ce este scris pe hartia din
fotografie (caci despre aceasta hartie v-am povestit), dar oricum nu are mare importanta!
1 comment:
Ce nu ne omoara ne face mai puternici ? :) Ma bucur sa citesc o astfel de abordare. Churchill spunea ca nu exista nici un avantaj in a fi pesimist..si cata dreptate avea
Post a Comment